Dealul Coșna - cota 789

In sectorul central, Coşna, între văile Slănicului şi Oituzului, luptau resturile brigăzii a 14-a din divizia a VII-a împreună cu divizia de cavalerie întărită cu două batalioane din brigada de grâniceri şi alte două din regimentul 22. După lupte grele, acest sector, dominante dintre Tg. Ocna şi Grozeşti erau ale românilor. În decursul asaltului Coşnei – 13 august 1917 – şi-a găsit sfârşitul sergentul grănicer Muşat Constantin, cota 772 (pentru meritele deosebite ale caporalului Muşat, avansat postmortem, s-a ridicat un monument funerar pe locul bătăliei de pe Coşna şi unul lângă Monumentul Eroilor de pe muntele Măgura). Tot în timpul acestor lupte şi-a j ertfit viaţa şi căpitanul Gheorghe Demetriad, căzut pe Coşna cota 703. El a fost înmormântat la cimitirul Bisericii Sf. Gheorghe din Tiseşti. Bătălia de la Coşna, ultimul ecou al marii bătălii de la Oituz, se încheia la lumina sinistră a incendiului oraşului pustiit. Cu ea se stingea definitiv şi nădej dea străpungerii frontului românesc din munţii Oituzului şi a cuceririi văii Trotuşului. Bătălia de la Oituz, de la 8 până la 22 august, a fost o izbândă a puterii de rezistenţă a soldatului român. In strânsă legătură eu bătălia de la Mărăşeşti, ea a reuşit să zădămicească marele plan strategic al duşmanului, a salvat Moldova de catastrofa invaziei şi a ocupaţiei inamice şi a adus o nouă consacrare glorioasă Oituzului, câştigată cu atâta sânge în toamna anului 1917. Pierderile totale ale românilor în bătăliile de la Oituz se cifrează la aproximativ 14.000 de oameni, morţi, răniţi şi dispăruţi.